Din suportul de curs de la  Ospatar citez: „Servirea vinurilor se face în marile restaurante de către personal specializat, numit sommelier. Acesta va trebui să ţină cont de ordinea în care urmează să fie servite vinurile: cele uşoare vor fi servite înaintea celor tari; la început vor fi servite vinurile seci, apoi cele dulci; la început vor fi servite vinurile albe, apoi cele roşii, vinurile vechi urmează după cele noi.

Temperatura vinurilor are o importanţă deosebită, deoarece pune în evidenţă calităţile acestora. Vinurile roşii se consumă la temperatura camerei (15 – 18⁰C), în timp ce vinurile albe se servesc întotdeauna reci. Cu cât un vin este mai tare, mai vechi, mai dulce, mai licoros sau spumant, cu atât se va răci mai mult.

La servirea vinurilor lucratori vor evita:

-umplerea exagerata a paharelor

-sprijinirea gatului sticlei pe marginea paharului

-servirea vinului amestecat cu apa (sprit) fara acordul clientului,

-racirea vinului prin introducerea in pahar a cuburilor de gheata.

Şambrarea unei sticle de vin presupune ridicarea progresivă a temperaturii conţinutului prin ţinerea sticlelor timp de 2 – 3 ore la temperatura camerei sau învelirea sticlei într-un şervet înmuiat în apă fiartă şi stors, dacă timpul nu permite aşteptare.

Răcirea sticlelor de vin alb se face cu gheaţă, în frapieră sau prin menţinerea un timp limitat într-un spaţiu de refrigerare. Nu se recomandă ţinerea vinurilor timp îndelungat în spaţii frigorifice la temperaturi mai joase decât ale pivniţei, deoarece pierd din calitate.

Pentru vinurile roşii se face decantarea, deoarece în timpul păstrării ele depun sedimente mai mult sau mai puţin, din cauza taninului pe care îl conţin.

Scopurile decantarii sunt:

-separarea vinului de depunerea sa;

-aerisirea vinului;

Decantarea se realizeaza astfel:

-se alege inventarul specific acestei operatii: carafa, pahar pentru degustare, lumanare si suport, chibrituri, tirbuson, servet de serviciu, servetel de hartie si doua farfurioare;

-se aprinde lumanarea, se stinge chibritul fara a sufla de sus,-se prezinta si se debusoneaza vinul;

-se miroase discret dopul;

-se pune putin vin in carafa,se clateste,se recupereaza si se degusta;

-se continua turnarea vinului incet in carafa,sticla fiind deasupra lumanarii in asa fel incat umarul sticlei sa fie luminat,iar lichidul sa curga lin pe marginea interioara a peretelui carafei;

-se inclina putin sticla astfel incat flacara lumanarii sa permita sa observe sosirea eventualelor depuneri, aproape de gatul sticlei;

-se lasa sticla pe gheridon si se verifica limpezirea vinului din carafa cu ajutorul lumanarii;

-se servesc clienti conform regulilor de servire;

Paharele au un rol deosebit pentru punerea în evidenţă a calităţii vinului, de aceea se recomandă evitarea paharelor cu modele sau decoraţiuni, să aibă picior şi o formă convenabilă, pentru a permite aprecierea culorii, aromei şi buchetului. Paharul pentru vin roşu este întotdeauna mai mare decât cel pentru vin alb, deoarece vinurile albe se servesc răcite şi nu rezistă mai mult de 8 – 10 minute în pahar fără a se încălzi.

Pentru servirea şampaniei se recomandă folosirea paharelor subţiri cu picior în formă de lalea (flute) în locul cupelor tradiţionale, deoarece acestea pun în evidenţă mai bine „perlarea” conţinutului.

Servirea vinurilor se face prin dreapta, precedată de prezentarea sticlei clientului care a comandat. I se toarnă acestuia puţin vin pentru a-l degusta şi, după ce a acceptat vinul, se începe servirea celorlalţi comeseni în ordinea cunoscută (ultimul servit este cel ce a făcut degustarea). Ospătarul va avea grijă să evite sprijinirea gâtului sticlei de marginea paharului pe care îl va umple întotdeauna maximum ¾ din capacitate. Pentru a se evita pătarea feţei de masă cu picăturile de vin formate la gâtul sticlei, se recomandă ca după turnarea în pahar, înainte de a servi clientul următor, să se şteargă gura sticlei cu ancărul la vinurile albe şi cu şerveţel prins în ancăr, la vinurile roşii.

Înainte de a termina turnarea vinului în pahar, sticlei i se imprima o uşoară mişcare de rotire spre dreapta, pentru a evita formarea de picături care pot păta faţa de masă. De regulă, umplerea paharului se face numai după ce clientul l-a golit, semn că mai doreşte să fie servit.”

Atentie: servirea vinului cu cuburi de gheaţă constituie o greşeală!

Substante folosite la prepararea mastilor
La pregatirea mastilor preparatele se aleg in functie de natura tenului. Dintre aceste cele mai cunoscute sunt: oul, uleiurile vegetale, parafina, cazeina, diferite substante minerale (caolin, carbonat de calciu, carbonat de magneziu, oxid de zinc), drojdia de bere, caimacul de lapte, diferite substante medicamentoase(mentol, camfor, sulf, acis salicilic), infuzii din plante, cafea, extracte de namoluri, sucuri de fructe, tarate de grau, faina de grau, amidon, miere.
De exemplu OUL poate fi folosit intreg sau separat, albusul pentru tenurile grase (adaugandu-se ½ zeama lamaie). Pentru tenurile uscate se recomanda galbenusul de ou care se freaca cu 1 lingura de ulei vegetal pana la consistenta unei maioneze, dupa caz se mai pot adauga sucuri de fructe, zeama de lamaie. Persoanele care nu suporta sapunul pot folosi galbenusul de ou la spalarea tenului. NAMOLUL, prin mastile cu namol se obtin rezultate excelente in cazul tenurilor grase (namol sterilizat).
ALTE SUBSTANTE care se mai pot adauga in masca:
- acid boric-antiseptic, cu rol antiinflamator – acnee;
- acid salicilic- antiseptic, 1-2 % concentratie maxima pt ca provoaca descuamarea pielii;
- alaunul (sulfat de aluminiu)-compozitia mastilor astringente;
- ihtiolul (solutie 2%) in prepararea mastilor-ten seboreic, acneic;
- tinctura de benzon-usor astringenta, decoloranta, calmanta.

Tehnica folosirii mastilor cosmetice
Pentru ca o masca sa aiba un efect binefacator trebuie ca ea sa fie adecvata naturii tenului si sa fie aplicata pe un ten perfect curat respectand cateva criterii:
- curatirea se efectueaza cu o crema demachiant sau cu un lapte demachiant;
- demachierea este urmata de stergerea tenului cu un tampon de vata inmuiat in infuzii de plante sau mai bine de o pulverizare;
- in cabinetele cosmetice inainte de aplicarea mastii obrazul este expus unei bai de aburi.Acest procedeu poate fi realizat si acasa tinanad seama insa de faptul ca ele sunt indicate tenurilor normale si grase;
- mastile cosmetice (calde sau reci) se aplica cu ajutorul unei pensule atat pe fata cat si pe gat, evitandu-se ochii, gura, sprancenele si narile. Ele trebuie sa fie aplicate intr-un strat destul de gros. Regiunea din jurul ochilor se unge cu o crema grasa iar pe pleoape se pun tampoane de vata inmuiate cu infuzii decongestionante (albastrele, musetel);
- dupa aplicarea mastii vom sta culcate in penumbra la o temperatura convenabila intr-o stare de relaxare.
- masca se mentine pe fata aprox.15-20 minute, dupa care o indepartam cu ajutorul unei comprese inmuiate in apa calduta sau infuzie de plante.
Eu am invatat la cursul de cosmetician de saptamana trecuta cum sa imi prepar o masca simpla realizata din cafea lichida (chiar de la aparatul de pe ho) si argila. Este revigoranta pentru ten.

II. DEZVOLTAREA UNUI CENTRU DE CONSILIERE, ORIENTARE SI MEDIERE
Din anul 2011 Scoala Eurotraining este acreditata de AJOFM Timis ca si Centru de consiliere, orientare si mediere pe piata muncii. In mai putin de 1 an echipa a reusit sa consilieze si sa medieze pe piata locala peste 100 de persoane aflate in cautarea unui loc de munca. Dintre acestia peste 40 persoane s-au angajat in meserii precum: bucatar, barman, ospatar, cosmetician, maseur, vanzatori.
Pentru anul 2012 se are in vedere dezvoltarea departamentului de consiliere si mediere, astfel incat tot mai multe persoane sa poata beneficia de sfaturile specialistilor nostri in cariera, sa poata lucra impreuna cu acestia la intocmirea CV-ului, sa dezvolte tehnici de cautare a unui loc de munca, sa acceseze baza de date cu locurile de munca vacante.

III. Ce asteptari au angajatii, colaboratorii si voluntarii de la Scoala Eurotraining:

O sa fim scurti si spunem doar atat:
Nu o sa spunem salarii mai mari; spunem: „Vrem sa avem satisfactia muncii noastre!”
Nu o sa spunem mai multi cursanti; spunem: „Calitate nu cantitate!”
Nu o sa spunem „ne stresezi !”; spunem „ Imi face placere sa te ajut!”
Nu o sa spunem „asta nu e treaba mea!”; spunem „Ce bine ca m-ai intrebat!”

Speram ca eforturile si ideile noastre sa vina in ajutorul clientilor nostri!

Serviciile de consiliere profesională şi mediere pe piaţa muncii au devenit din ce în ce mai căutate în ultima perioadă. Găsirea unui loc de muncă a devenit un lucru greu de realizat, iar teama de a pierde locul de muncă a devenit din ce în ce mai mare.
Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii oferite, în mod gratuit, persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă cu privire la:
- alegerea unei ocupaţii,
- progresul într-o ocupaţie,
- adaptarea la o ocupaţie care se modifică,
- schimbarea ocupaţiei sau
- orice alte probleme legate de o profesie.
A. Informarea profesională presupune furnizarea de informaţii legate de evoluţia pieţei muncii, analiza ocupaţională, posibilităţi de instruire, modalităţi de folosire a testelor de autoevaluare.
Informarea profesională cuprinde următorele activităţi:
- identificarea nevoilor de informare ale clientului
- acordarea de informaţii privind piaţa muncii: despre ocupaţii, meserii şi profesii, condiţii de exercitare, de salarizare şi promovare
- identificarea punctelor tari ca elemente de bază în stabilirea traseului profesional
- orientarea profesională prin evaluarea şi autoevaluarea personalităţii
- creşterea încrederii în sine
B. Consilierea profesională este bazată pe principiul dezvoltării personale şi presupune încurajarea autonomiei şi creşterea gradului de motivare a clientului, astfel încât acesta să se implice activ în rezolvarea problemelor personale, asumându-şi responsabilitatea luării unor decizii în plan profesional.
Consilierea profesională constă în:
- alegerea ocupaţiei/meseriei;
- încadrarea în muncă sau formarea profesională;
- formularea obiectivelor, scopurilor;
- întocmirea bilanţului profesional al persoanei consiliate;
- întocmirea planului individual de acţiune pe baza rezultatelor discuţiilor individuale şi a testărilor efectuate;
- organizarea de aplicaţii practice pentru însuşirea tehnicilor şi instrumentelor de căutare a unui loc de muncă: întocmirea unui C.V., a scrisorii de intenţie, de mulţumire, prezentarea la interviu;
- monitorizarea şi evaluarea pe întreg parcursul procesului de informare şi consiliere profesională a fiecărui client.
C. Medierea pe piaţa muncii constă în punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii unui raport de muncă sau de serviciu.
Activitatea de mediere urmăreşte stabilirea concordanţelor dintre cerinţele locurilor de muncă vacante şi pregătirea profesională, aptitudinile si opţiunile solicitanţilor.
Serviciile de mediere a muncii const în :
- Informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora ;
- Mediere electronică cu scopul de punere automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de locuri de muncă ;
- Preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora ;
- Abilitarea persoanelor pentru a identifica locul de muncă prin participarea la Bursa locurilor de muncă, prin studiul ofertelor publicate în presă, prin accesarea site-urilor specializate în medierea obţinerii unui loc de muncă ;
- Contacte cu potenţiali angajatori;
- Promovarea exemplelor de succes pentru stimularea şi creşterea încrederii în sine.
Scoala de Afaceri şi Meserii Eurotraining este acreditată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002, ca furnizor de servicii de informare, consiliere şi mediere pe piaţa muncii, sprijinind gratuit atât persoanele în căutarea unui loc de muncă, cât şi persoanele care doresc să-şi schimbe locul de muncă.

By Camelia C.,
consilier profesional

Pe când iarna mai domnea încă pe plaiurile bănăţene, mai exact, în 10 februarie, am început şi eu cursul la care mă înscrisesem cu ceva timp în urmă, cursul de coafor.  Hotărâtă, sau cel puţin convinsă la început, că vreau să fac această meserie deoarece îmi place şi consideram că am talent. Asta credeam la început, ţin să subliniez.

Bineînţeles că lucrurile nu au fost chiar aşa „roz” cum le vedeam eu la început pentru că tot optimismul acela cu care am urcat prima zi scările clădirii Modex la şcoala Eurotraining, unde aveau loc cursurile, a dispărut încă din prima zi de „teorie a tunsului”. Oauuuu era GREU!

Nu ştiam dacă de vină eram eu că nu pricepeam nimic sau mentora noastră că făcea să pară totul extraordinar de uşor. Nu puteam să mă concentrez la altceva decât la dexteritatea care o avea în mâini. Cum a spus şi o colegă : „Cred că niciodată nu o să ajung să mânuiesc uscătorul acela de păr aşa!”. Când am plecat seara de la cursuri eram mai mult decât gânditoare  mi se înecau corăbiile cu totul, în special când mă scotea la demonstraţie în faţă să arăt ceea ce ştiu,  dar ce să arăt când eu de fapt nu ştiam nimic, sau cel puţin asta arătam când ajungeam la locul cu pricina. Era pentru prima oară în viaţa mea , de la generală şi până acum, cînd efectiv nu eram în stare  să leg mai multe fraze predate, în mintea mea. Cu toate că teoretic părea floare la ureche, practic era un dezastru. Aşa că, mi-am luat notiţe, am trecut aproximativ tot ce am auzit de la mentora noastră în clasă, iar când am ajuns acasă, la sat, mi-am luat prima clientă la încercări (sau chiar victimă) pe nepoata mea.

Am început să exersez cărările, care, bineînţeles nu îmi ieşeau nicidecum. Şi tot dădeam cu piaptănul prin capul nepoatei mele, norocul meu sau ghinion, era că are părul des, deci nu aveam şanse să o las fără păr în cap. Oricum ea săraca nu a scos nici un sunet , nu a zis nici cârrr, nici mârr! Sau şi dacă a zis nu am auzit decât ecoul care răsuna în capul meu: „5 cărări drepte si perfecte”! După ce am reuşit să fac cărările am „eliberat-o” dar urmând ca săptămâna viitoare să trecem mai departe la tuns.

Am ajuns acasă sâmbătă, a venit nepoata mea la mine şi ne-am apucat să ne jucăm de-a coaforul pe bune. Mi-am pus notiţele în faţă, foarfeca şi piaptănul în mână şi am început la executat! Citeam şi executam. Ca şi la reţetele de prăjitură, doar că acolo era mai simplu, deoarece finalul avea să iasă cu siguranţă dulce.

Am poftit-o pe clienta mea să ia loc pe scaun, am aşezat-o cu bărbia în piept, am pieptenat bine părul şi l-am împărţit în cinci cărări: calotă, părţi laterale (stânga, dreapta) şi baza. Trebuie să menţionez că nepoata mea are părul foarte des aşa că am lăsat mai puţin păr la bază urmând să cobor treptat câte 2 cm. Am pieptenat bine baza, mi-am luat o şuviţă din mijloc, şuviţa ghid, şi am tuns drept. Apoi: jumătate din şuviţa tunsă cu jumătate din şuviţa netunsă şi tăiem la lungimea şuviţei ghid. Următorul pas: am coborât 2cm din păr , l-am pieptenat foarte bine, am luat şuviţa ghid cu şuviţa din care urma să tund şi am ridicat la 90° şi am tuns la lungimea şuviţei ghid. Apoi uşor, uşor am tuns şi celelalte şuviţe respectând cu sfinţenie principala frază care ne ajută să tundem corect: „ Jumătate din şuviţa tunsă cu jumătate din şuviţa netunsă, ridicăm la 90° şi tăiem la lungimea şuviţei ghid.” Pe lateral, deoarece vroiam să o tund pe clienta mea în V, am tras şuviţa care urma să fie tunsă către umăr, în funcţie de cât de mult am vrut să graduez. După fiecare pas făcut, înainte să cobor 2cm, verificam (momentul adevărului): şi anume luam din părul tuns , şuviţe de păr în sens invers de cum tundeam. Pentru că mi-a ieşit chiar bine, zic eu, am trecut la paşii următori cum am menţionat şi mai sus până am ajuns la părţile laterale. Acolo, cu siguranţă nu aveam cum să uit că avem nevoie de o bază care o tundem în 3 părţi: la umăr, perpendicular cu capul şi în faţă. Apoi coborâm restul părului şi tundem la lungimea şuviţei ghid pentru a gradua. La fel procedăm şi unde se rotunjeşte capul, dacă ridicând şuviţele de păr si ducându-le în 3 unghiuri (în spate, sus şi în faţă) pentru a gradua. După ce facem şi acest pas urmează regula de aur: VERIFICATUL.

După ce am terminat de tuns şi verificat am uscat părul şi l-am întins cu placa. Spre marea mea uimire mi-a iesit O.K. dar bine că am văzut doar eu -şi când spun asta mă refer la faptul că nu a fost mentora mea în preajmă să fi văzut lucrarea, cu toate că mi-aş fi dorit să poată verifica ea, să ştiu unde şi ce am greşit. Cât pentru restul, nu îmi fac probleme pentru că m-au felicitat, dar ştiţi cum se spune : „ mulţi văd, puţini pricep”!

Mărturisire cursantă,

Narcisa Covăsan

By Cami

AUTOR: Marilena D.

Dacă în trecut tinerii care dobândeau o profesie reuşeau, pe baza cunoştinţelor obţinute în timpul scolii, să o exercite pe toată durata vieţii, astăzi cunoştinţele se perimează foarte rapid.

Având în vedere schimbările rapide prin care trece România, formarea şi perfecţionarea ar trebui să devină un proces continuu şi organizat care să ţină seama atât de schimbările care au loc în trecerea spre economia de piaţă, cât şi de cele care pot fi anticipate.

În condiţiile în care inovaţiile schimbă tehnologia şi managementul de la o zi la alta, companiile şi societăţile comerciale sunt obligate să-şi reconsidere permanent politica de resurse umane şi valoarea muncii.

Formarea şi perfecţionarea se întrepătrund, uneori fiind dificil de apreciat dacă anumite activităţi sunt de formare sau de perfecţionare.

Câteva deosebiri între formarea şi perfecţionarea profesională ar fi următoarele:

formarea profesională:

•  calificarea iniţiala, însuşirea unei noi meserii

perfecţionarea profesională:

•             Insuşirea de către angajaţii deja calificaţi într-un anumit domeniu a unor noi cunoştinţe, priceperi şi deprinderi de muncă, recunoscute ca fiind parte din conţinutul meseriei
•             policalificare
•             recalificare 

Formarea profesională în ceea ce priveşte angajaţii unei companii are ca obiective principale:

• adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
• obţinerea unei calificări profesionale;
• actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
• reconversia profesională determinată de restructurări socio-economice;
• dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
•  prevenirea riscului şomajului;
• promovarea în muncă şi dezvoltarea unei cariere profesionale.

Şcoala de Afaceri si Meserii Eurotraining  organizează atat cursuri de calificare, cat si cursuri de iniţiere, specializare, perfecţionare. Cursurile au loc la sediul firmei din Timişoara, precum şi în filialele din Arad, Satu Mare, Hunedoara, Drobeta-Turnu Severin.

Ca un adevărat agent de circulaţie, dar fără fluiere, m-am postat în mijlocul holului şi am început să direcţionez cursanţii precum agentul din trafic într-un sens giratoriu. Acţiunea a fost destul de reuşită pentru că toată lumea a fost perceptivă la semnele mele şi în câteva minute cu toţii se aflau în sala de curs corespunzătoare. Dacă s-a întâmplat ca vreo persoană de la cursul de Ospătar să ajungă în sala de la cursul de Recepţioner nu consider că s-a întâmplat vreo tragedie ci doar un schimb de experienţă. Nu de puţine ori am greşit şi eu sălile de curs prin facultate. Şi de ruşine am asistat la cursuri care nu mă priveau până la prima pauză. Aceste experienţe au trecut la categoria “cultura generala”.

Formator1 cu abilităţi înăscute de agent de circulaţie vă salută respectuos şi vă doreşte un trafic lin!